autor — Mihai Eminescu, editura — Mondoro, 56 de pagini.
Făt-Frumos din lacrimă
Borta vântului
Finul lui Dumnezeu
Frumoasa lumii
Călin Nebunul
Borta vântului
Finul lui Dumnezeu
Frumoasa lumii
Călin Nebunul
… Sculată din patul ei, ea se aruncă pe treptele de piatră a unei bolte în zid, în care veghea, deasupra unei candele fumegânde, icoana îmbrăcată în argint a Maicei durerilor. Înduplecată de rugăciunile împărătesei îngenuncheate, pleoapele icoanei reci se umeziră şi o lacrimă curse din ochiul cel negru al mamei lui Dumnezeu. Împărăteasa se ridică în toata măreaţa ei statură, atinse cu buza ei seacă lacrima cea rece şi o supse în adâncul sufletului său. Din momentul acela ea purcese îngreunată.
Trecu o lună, trecură două, trecură nouă, şi împărăteasa făcu fecior alb ca spuma laptelui, cu părul bălai ca razele lunei.
Împăratul surâse, soarele surâse şi el în înfocata lui împărăţie, chiar stătu pe loc, încât trei zile n-a fost noapte, ci numai senin şi veselie; vinul curgea din butii sparte şi chiotele despicau bolta cerului.
Şi-i puse mama numele Făt-Frumos din lacrimă…
Trecu o lună, trecură două, trecură nouă, şi împărăteasa făcu fecior alb ca spuma laptelui, cu părul bălai ca razele lunei.
Împăratul surâse, soarele surâse şi el în înfocata lui împărăţie, chiar stătu pe loc, încât trei zile n-a fost noapte, ci numai senin şi veselie; vinul curgea din butii sparte şi chiotele despicau bolta cerului.
Şi-i puse mama numele Făt-Frumos din lacrimă…
Eminescu!
